The Jordanian Romanian forum for Culture has held on the 3rd of March 2011 a successful workshop in Mecca mall , on the occasion of The Martsishor day.
We were able to make and distribute more than 200 Martsishors for the public who were amazed by the process and idea.
Traditia martisorului este o mostenire de la stramosii romani. Cuvântul are origini latine, reprezentând denumirea lunii martie. Initial, martisorul era simbolizat printr-o moneda. Ulterior a luat forma unor mici pietre de râu vopsite în rosu si alb.
Cele doua fire de lâna sau matase – unul alb si altul rosu – pe care femeia cea mai batrâna din familie trebuia sa le rasuceasca împreuna pentru a confectiona câte un martisor fiecarui membru al familiei, indiferent de sex si vârsta, reprezinta una dintre modalitatile de concretizare a stravechilor credinte legate de sosirea primaverii.
şnurul mărţişorului, prin cromatica sa, are rolul de a împleti viaţa cu lumina, oferind oamenilor, dar şi casei şi copacilor, şansa de a se bucura în respectivul an de forţă şi vitalitate, de rodnicie şi belşug, de frumuseţe şi noroc. "Cine poartă mărţişoare / Nu va fi pârlit de soare", se crede în multe regiuni ale ţării.
În trecut, fiecare categorie de vârstă purta mărţişorul într-o manieră specifică. Fetele de măritat făceau din mărţişor un adevărat colier. Pe firul alb cu roşu, ele treceau un ban de aur sau de argint, din salba mamelor, şi-l legau apoi în jurul gâtului. În această variantă, mărţişorului i se adaugă prestigiul simbolic al metalului preţios - aur sau argint -, care în mentalitatea populară semnifica strălucirea şi căldura Soarelui şi, respectiv, fecunditatea Lunii. Pentru fetele de măritat, mărţişorul devenea o amuletă apărătoare a integrităţii fizice şi mentale, dar şi o podoabă, capabilă a le spori frumuseţea fizică. Copiii purtau mărţişorul legat la încheietura mâinii drepte, ca să-i apere de frig şi de răceli şi "ca să nu-i scuture frigurile peste vară". Femeile căsătorite nu purtau mărţişorul la vedere; ele îl legau în jurul taliei, pe sub cămaşă, ca să le ocrotească "pântecele cel roditor de viaţă", la cele tinere, şi să le "întărească şalele", la cele bătrâne. Feciorii şi bărbaţii purtau şi ei mărţişoare. Cel mai adesea, mărţişorul se prindea la pălărie sau la căciulă, ca o podoabă, menită a-i proteja. În satul tradiţional se credea că bărbaţii trebuie să poarte astfel mărţişorul deoarece "bărbatul este capul familiei" şi trebuie apărat.
"În unele zone, mărţişorul se poartă 9 zile, până la Mucenici (Cei 40 de mucenici din Sevastia). Dacă ne raportăm la datina "lepădării" mărţişorului la Mucenici, putem vorbi în cazul acestei practici şi de o conexiune cu semnificaţia creştină a sărbătorii religioase, în sensul conceptului de sacrificiu; firul mărţişorului este sacrificat/aruncat, la data celebrării celor 40 de Mucenici. În alte cazuri, mărţişorul se poartă însă până când înfloresc măceşii sau florile din grădină. Fetele îşi lasă şnurul pe flori, având convingerea că se vor bucura de frumuseţea şi gingăşia acestora. Prin transfer magic de calităţi, dinspre regnul vegetal spre om, ele speră să dobândească o piele albă şi obraji rumeni, devenind aidoma florilor, frumoase şi iubite de toată lumea. Femeile măritate legau şnurul mărţişorului pe crengile înflorite ale unui arbore roditor, sperând că, tot prin transferul magic de calităţi, vor avea parte de "rodnicie şi noroc" în viaţă şi în familie"
No comments:
Post a Comment